Soluţii IT de specialitate

Configurarea Kernel-ului

© Media Systems Design  - 2005

         Multa lume considera ca viteza de boot-are a unui sistem de operare depinde in primul rand de cat de bun este calculatorul. Lucrurile nu stau insa chiar asa. Lucru dominant la cum se misca un sistem de operare o reprezinta setarile. Acuma sa nu va asteptati ca un linux bine setat instalat pe 486 sa ajunga un Pentium III @800Mhz.

         Linux-ul ca sa boot-eze ruleaza Kernel-ul. La instalarea Linux-ului creaza un Kernel mai general, marimea sa variand intre 1,2-2 Mb. Pe langa aceasta marime mare mai exista si probabilitatea sa fie exceptate anumite drivere, cum ar fi driverul de sunet. Pentru a crea un kernel optim pentru computerul dumneavoastra trebuie sa compilati sursele. Un Kernel "sanatos" include doar componentele pe care le aveti si are marimea intre 500Kb-1mb.

          Inainte de a incepe trebuie sa verificati daca aveti tot ce va trebuie. In primul rand aveti nevoie de sursele Kernel-ului pe care doriti sa-l compilati. Acestea le gasiti pe Internet la ftp://ftp.kernel.org/. Eu va recomand sa compilati Kernel 2.4.x, Kernel la care o sa ma refer in special in acest tutorial.Puteti alege intre Kernel 2.4.1 se gaseste pe chip 4/2001 si Kernel 2.4.19, ultimul stabil.

          La inceput trebuie facuta "curatenie". Este posibil ca in computerul dumneavoastra sa existe sursele Kernel-ului care il rulati. Cum ati facut rost de sursele unui Kernel mai nou, cele vechi trebuiesc sterse. Asa ca intrati in directorul /usr/src si stergeti directorul linux* sau kernel*(daca exista). Apoi copiati sursele noului kernel in directorul /usr/src. Sursele se afla in general sub forma de arhiva. In cazul lui Kernel 2.4.19 arhiva se numeste linux-2.4.19.tar.bz2 .Dezarhivati sursele executand urmatoarele comenzi in consola:

bunzip2 linux-2.4.19.tar.bz2

tar -xf linux-2.4.19.tar

rm linux-2.4.19.tar

           Dupa terminarea acestei operatii veti observa ca in /usr/src s-a creat directorul linux. In acest director se gasesc sursele kernel-ului.

           Acum ca sursele sunt pregatite, vor trebui instalate si uneltele de compilare. In primul rand compilatorul de C standard, gcc , trebuie sa fie instalat si trebuie sa fie minim 2.91.66(ATENTIE!!!:Nu folositi gcc 3.x. Nici folosirea gcc 2.96 nu este recomandabila. Asa ca daca detineti un RedHat 7.2 sau mai mare este f recomandabil sa downgrad-ati gcc-ul la versiunea 2.95). Pentru a verifica ce versiune este executati comanda "gcc--version" in consola. Apoi aveti nevoie de make, care trebuie si el sa fie minim 3.77.

            Verificarea se face cu comanda "make --version". Alte componente ar mai fi binutils-2.9.1 (ld -v), util-linux-2.10o(fdformat --version), modutils2.4.0(insmod -V), e2fsprogs 1.19(tune2fs --version. Atentie, daca doriti sa folositi ext3 veti avea nevoie de e2fsprogs-1.27 minim),PPP 2.4.1(doar daca aveti modem recunoscut de linux si vreti sa va conectati la internet)(pppd--version). Instalarea lor este in general clasica, dar va recomand sa cititi la fiecare fisierul INSTALL. Programele le gasiti pe chip 3/2001 si pe site-ul oficial al producatorului distributiei pe care o aveti.

            Considerand ca ati instalat cu succes ce scrie mai sus inseamna ca aveti computerul pregatit pentru partea cea mai grea din instalare: configurarea. Asta deoarece daca omiteti un driver este foarte probabil ca Linux sa nu mai porneasca (Kernel panic). De aceea va recomand sa cititi help-ul fiecarei optiuni.

            In principiu trebuie sa va cunoasteti hardware-ul foarte bine si sa bifati doar ce este necesar. Cu cat Kernel-ul este mai mic, cu atat sistemul va porni mai repede si se va misca mai bine.

            Prima comanda care trebuie efectuata este pentru pornirea configurarii. Aceasta se poate face in 3 moduri: make config, pentru configurarea Kernel-ului in mod text (nu v-o recomand), make menuconfig, pentru un meniu tot in mediul text(recomandata celor cu calculatoare mai slabe) si make xconfig, care are ca efect aparitia unui meniu in interfata XWindow(cea pe care v-o recomand in cazul in care aveti un computer mediu sau bun).

            Inainte de a trece la optiunile propriu-zise trebuie sa va explic ce variante aveti la fiecare optiune: Y(Yes), M sau m(modul) si N sau spatiu gol(No). Folosirea modulelor are 2 avantaje: reducerea simtitoare a dimensiunii Kernel-ului si incarcarea acestora in memorie doar cand este necesar, fiind apoi automat descarcate. De aceea sfatul meu e sa folositi module unde puteti

            Acum sa trecem la treaba. Dupa ce meniul este initializat veti observa foarte multe optiuni. Nu va speriati pentru ca de multe nu aveti nevoie. Prima optiune din meniu este Code maturity level options. Aceasta sectiune are o singura optiune pe care ar fi bine sa o bifati, pentru ca multe drivere, desi sunt in stadiu EXPERIMENTAL, totusi merg fara probleme. Nu va recomand insa sa bifati optiunile marcate cu EXPERIMENTAL decat daca aveti absoluta nevoie de ele. In Loadable module support, toate cele trei optiuni ar trebui sa fie bifate pe Y.

             Daca nu sunt trebuie sa le setati voi. La Procesor type and features selectati tipul dumneavoastra de procesor si debifati Symmetric multiprocessing support(daca aveti doar un procesor, bineinteles). In General Setup optiunile sunt in general setate corect. Trebuie totusi sa dezactivati suportul pentru PCMCIA(presupun ca nu aveti asa ceva). Tot aici puteti configura Advanced Power Management BIOS support(daca doriti; aici se gaseste si optiunea pentru stingerea computerului prin tehnologia ATX).

 

Page: 1 / 2 / 3